BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

miercuri, 10 noiembrie 2010

Profesorul

Ea, nu mai era ca anul trecut...nu-si mai dorea atingerea sau sarutarea lui...Totusi radea sufletu-n ea cand el, cu privirea-i cercetatoare o cauta. Si-o gasea mereu, fidela si atenta.
Ii placea s-o priveasca atunci cand ea nu-l vedea, cand era inconjurata de colegii ei si radea, iar rasul ei ii umplea portativul de panza al timpanului sau.
Anul trecut suferea din cauza lui. Si el observase asta,dar n-o crezuse pana nu i-o confirmasera si altii, crezand ca e o toana de-a fetei.
-Dom' profesor! se auzi vocea pitigaiata a unei fete.
-Ce?facu Iulian trezit din visare.
-Mai explicati odata problema?
Raspunsul fu clopotelul ce vesti vesel pauza.
"Unde era ea?!tipa gandul lui sugrumat de buzele stranse.".
Copiii parasira clasa zgomotos. Daria prietena Luciei isi lua alene ghiozdanul, ascunzand pachetul de tigari ce erau sa-i iasa din buzunarul hainei si dadu sa plece.
-Auzi,ce-i cu asta? facu el incruntandu-se. 
Dariei  ii statu inima-n loc. "Daca m-a vazut ratatul lumii? proasta de mine! Vai cum se uita la mine...ce sa-i zic?!" si-si curma gandurile intreband cu tupeu:
-Care?facu ea pe mirata.
-Colega ta.
Daria rasufla usurata.
-Lucia?continua ea curioasa.
-Da,da...
-E la spital,nu v-a spus Clara?
-Nu! si pleca din clasa.
Dupa o saptamana Lucia se intoarse la scoala unde fu primita cu calde imbratisari de catre colegele si prietenele ei. La ora nu-l privi de loc. Nici el nu se obosi s-o priveasca,ii era parca ciuda pe ea acum ca se intorsese.
-Novleanu,la tabla! se auzi poruncitor vocea lui Iulian.
Lucia se ridica din banca tremuratoare.
-Nu tu! facu acesta indignat.
Lucia isi ridica privirile din pamant cuvantand tare si apasat:
-Alta Novleanu nu este in clasa asta!
-Stai jos! 2!incheie el rece.
Lucia-l sageta cu privirea si-o uimi indiferenta cu care o privea el.
Ora continua intr-o atmosfera destul de incordata. Totusi odata cu clinchetul grabit al clopotelului totul se mai destinse.
Profesorul iesi furtunos din clasa.Lucia, mai horatarata ca oricand pleca pe urmele lui.
-Domnule profesor,aveti ceva cu mine?facu ea bagandu-se-n fata lui.
Iulian o dadu la o parte, insa ea-l prinse de mana. In mintea celor doi incepura sa se deruleze imagini care fusesera ascunse pana acum:ea razand,el privind-o,el explicand, atent urmarit de privirile-i inteligente si visatoare,ziua in care el o trase de mainica,pieptul lui atingandu-se de capul ei,bratul sau pe umerii ei,lacrimile ei,sarutul...
Ea-si retrase sperios mana. El o privi in ochi ca alatadata,iar cele doua oceane de intuneric se prefacura-ntr-o noapte adanca...
-Ma bucur ca esti bine...Lucia...

0 comentarii:

Lista mea de bloguri

Mon Coeur

C'est quand le temps il evopore de mon coeur

Flori Parfumate