BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Acum...

Ce e acum? Mai nimic,acum eu imi fac bagajele si plec. De ce? N-am ce mai face aici, nu  mai apartin acestui loc, mi se pare absolut insuportabil...
Mi-a putrezit inima-n piept, iar creieru-mi e mai vesel ca niciodata. Se bucura ca in sfarsit cineva mi-a starpit iubirea,ca cineva si-a batut joc de sufletul meu... Ce ironic...ce trist..ce aiurea!
Am plans...am crezut ca-mi voi da plamanii afara, n-am facut-o ..pacat, sunt sigura ca mintea mea bolnava s-ar fi bucurat! Doamne, cu cata fericire nebuna, creierul asta...vrea sa ma omoare!... Sarmanul nu stie ca fara mine el nu poate exista, asa ca-l las in nebunia lui si rabd...!

vineri, 31 decembrie 2010

I s-a spus de mii de ori

"-Ce frumoasa esti cand plangi...!" I s-a spus de mii de ori... pana la urma a-nceput sa creada si ea. Si plangea chiar si atunci cand trebuia sa rada, deoarece era frumoasa cand plangea... Si plange azi,plange maine...plange 20 de ani...cand se uita in oglinda...N-a mai  avut ce vedea!!!

Si eu...?!

Si eu cu ce-am ramas pana la urma,
Cand iata, totul s-a curmat?!
Urma ta inca mai poposeste sub pat...
Parfumul tau prea parfumat 
Se-ndeparteaza agale...molatic...
Printre spini de-argint sarat...!

 Mai stii?
Cantai de mult un vers...
Ce melodie nu avea,

Dar il bolboroseai intr-una
Ca ma innebuneai!

Cu ce-am ramas?
Nu cu multe
Cu putine chiar,
De drept vrei sa-ti spun.

Mi-e ciuda
Ca-n baloane de sapun
S-a-mpletit abia
Viata mea cu
Minciuna ta!...

Si-am ramas aproape singur
Ma-nsoteste din cand in cand
Asa in mintea-mi
Amintirea ta...!

vineri, 10 decembrie 2010

4.Ziua lui

Toamna sufletului meu,


Iti multumesc ca ajuti la intregirea mea.
Pentru mine esti o piesa importanta din puzzle-ul ce-l construiesc de ceva timp.
Faci parte din mine ca vrei ca nu vrei nu e decizia ta ci a mea.
Azi, o ultima zi de brumarel...
 Un nou strop de bruma se prelinge pe scoarta stejarului,ce-n fiecare an se inalta mai sus si mai sus...
Acest strop de bruma rodeste o noua frunza ce-l face si mai falnic si mai tanar...
Un vant puternic i-a rupt o ghinda, iar aceasta si-a facut cuib in sufletul meu.
N-a durat mult si samanta a germinat, iar embrionul ei este dragostea ce-i da sufletului melodie sa danseze si-l face sa vibreze.
Poate fulgul ce se va aseza pe bobocu-mi uscat la radacina, topindu-se va da o noua floare, ce-as vrea sa zboare , sa se cuibareasca in sanul tau, sau, mai bine, m-as transforma eu in Degetica,si-as calatorii pe-o cioara si m-as adapostii in palmele tale...
M-ai primii?...



3.El

Incepuse sa se urasca.
Devenise obsedat de ea,o iubea,o dorea, "canta" dupa placul ei.
Vorbeau de putin timp.
Credea ca stie ce face,dar ea domina cu lacrimile si vocea ei.
Se calma cand o suna,cand ea-i radea in urechi; ar fi vrut sa-i rada toata viata ce-o mai avea...
O dorea zambitoare,trista...o vroia toata,toata! Insa ei incepu sa nu-i mai pese de la un timp...cel putin asa credea el.
Ii dorea trupul. Tineretea ei il imbata,facandu-l s-o doreasca mai aprins.
De multe ori o amagea,nu-i spunea concret ce simte. Ii purta o dragoste impulsiva. Cu toate acestea se controla,fiind ft patern in acele momente... dar se saturase!
Credea ca ea se joaca. Gresea, era doar mai cumpatata ca el.
El se razvratea, dar trebuia sa lase dupa ea,deoarece era prea nebun.
Nu-si daduse seama c-o iubeste intr-atat,incerca sa ascunda ceea ce simtea,dar dadea pe dinafara; ranind-o sau ridicand-o pe un piedestal.
Mereu statea si incerca sa-si reaminteasca toate ingrijorarile ei si dragostea cu care-l "cocolosea".
Deja era iun drog pt el partea ei dulce si indragostita. Insa de la o vreme, ea incepu "sa-si arate coltii".
Gelozia crestea,se transforma in ura.
Vroia s-o manance, sa fie-n el. Doar asa putea sigur...!

joi, 9 decembrie 2010

Poezia ei (femeia)

Soapte
 
 
Asteapta-ma intre apus si rasarit,
              intre apa si cer
                     intre nori si pamant!
 
pulberi de vant
voi fi
purtandu-te
prin vis
pan' la infinit!...


5. Poezia lui

Vocea


Isi lasase capul in maini.
O farama
din vechea teama
s-a trezit din nou.
A intrat ca o umbra,
patrunsese in aceasta imagine
si o spulbera.
Parca i se scursese
tot sangele din vene.
Noaptea
se tot foia nelinistit
cu pleoapele de sus lasate.
In toamna ce-a inceput
sa scuture frunzele copacilor,
viata facuse sa-i apara riduri.
Si vocea ce taia ca o lama
in scurgerea timpului,
deveni o ... litanie.


Lista mea de bloguri

Mon Coeur

C'est quand le temps il evopore de mon coeur

Flori Parfumate