BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

miercuri, 6 octombrie 2010

Sarutul otravit

"Stiindu-te langa Ea sangele-mi fierbe,iar apoi condensandu-se imi revine-n vene...!
Cand ma gandesc cu cata tandrete ii saruti fruntea, ma sufoc in venin...
Am ajuns sa ma sarcabesc pe mine insami!"
El se apropie de fiinta ce zacea in convulsii pe gresia uda,o ridica in brate,ii sterse ochii plini de lacrimi si-i saruta fruntea dragastos...
-Te urasc... suiera ea...
El zambi...
-Gelozia te-a transformat intr-un demon,un demon brun si atat de frumos,un demon cu chip de inger...
Il impinse cazand peste el.Incepu sa-l loveasca ,sa-l zgarie, sa tipe...
El se lasa ranit,jignit...
Merita....sau cel putin asa credeau ei doi...
Ea il iubea de mult,de la inceput,nu stia de el o iubeste sau nu,el nu-i spusese nicicand ce simte,se ascundea mereu,o lasa pe ea sa ghiceasca ce gandeste si ce simte...
Iubirea lor...oare o pot numi iubire? e mai mult un amalgam de trairi,de senzatii...un amalgam neomogen ...
existau ei oare? El spunea uneori: NOI....
Ea mereu il contrazicea,apoi ii mangaia parul abia pudrat de sarutul iernii,radea si se lasa adormita de bratele lui...
Nu erau mereu asa,de multe ori ea pleca de langa el zile,saptamani...apoi revenea parca mai trista de fiecare data...
El o astepta mereu...iar acum pe cand se intorcea cu lacrimi in ochi,dupa ce se lasa imbratisata ii sopti:
-N-ai vrea sa mori?
-Cu tine,as muri oricum si oricand...
Seara pe cand el dormea ii turna in gura veninul leandrului alb,il saruta sorbind si ea licoarea mortii,apoi se aseza cu capul pe pieptul lui...
"...Ce frumosi sunt ei dormindu-si somnul de veci..."

0 comentarii:

Lista mea de bloguri

Mon Coeur

C'est quand le temps il evopore de mon coeur

Flori Parfumate