Acum...

Ce e acum? Mai nimic,acum eu imi fac bagajele si plec. De ce? N-am ce mai face aici, nu  mai apartin acestui loc, mi se pare absolut insuportabil...
Mi-a putrezit inima-n piept, iar creieru-mi e mai vesel ca niciodata. Se bucura ca in sfarsit cineva mi-a starpit iubirea,ca cineva si-a batut joc de sufletul meu... Ce ironic...ce trist..ce aiurea!
Am plans...am crezut ca-mi voi da plamanii afara, n-am facut-o ..pacat, sunt sigura ca mintea mea bolnava s-ar fi bucurat! Doamne, cu cata fericire nebuna, creierul asta...vrea sa ma omoare!... Sarmanul nu stie ca fara mine el nu poate exista, asa ca-l las in nebunia lui si rabd...!

I s-a spus de mii de ori

"-Ce frumoasa esti cand plangi...!" I s-a spus de mii de ori... pana la urma a-nceput sa creada si ea. Si plangea chiar si atunci cand trebuia sa rada, deoarece era frumoasa cand plangea... Si plange azi,plange maine...plange 20 de ani...cand se uita in oglinda...N-a mai  avut ce vedea!!!

Si eu...?!

Si eu cu ce-am ramas pana la urma,

Cand iata, totul s-a curmat?!

Urma ta inca mai poposeste sub pat...

Parfumul tau prea parfumat 

Se-ndeparteaza agale...molatic...

Printre spini de-argint sarat...!

 Mai stii?

Cantai de mult un vers...

Ce melodie nu avea,

Dar il bolboroseai intr-una

Ca ma innebuneai!

Cu ce-am ramas?

Nu cu multe

Cu putine chiar,

De drept vrei sa-ti spun.

Mi-e ciuda

Ca-n baloane de sapun

S-a-mpletit abia

Viata mea cu

Minciuna ta!...

Si-am ramas aproape singur

Ma-nsoteste din cand in cand

Asa in mintea-mi

Amintirea ta...!