vineri, 31 decembrie 2010
I s-a spus de mii de ori
Si eu...?!
Si eu cu ce-am ramas pana la urma,
Cand iata, totul s-a curmat?!
Urma ta inca mai poposeste sub pat...
Parfumul tau prea parfumat
Se-ndeparteaza agale...molatic...
Printre spini de-argint sarat...!
Cantai de mult un vers...
Ce melodie nu avea,
Dar il bolboroseai intr-una
Ca ma innebuneai!
Cu ce-am ramas?
Nu cu multe
Cu putine chiar,
De drept vrei sa-ti spun.
Mi-e ciuda
Ca-n baloane de sapun
S-a-mpletit abia
Viata mea cu
Minciuna ta!...
Si-am ramas aproape singur
Ma-nsoteste din cand in cand
Asa in mintea-mi
Amintirea ta...!
vineri, 10 decembrie 2010
4.Ziua lui
Iti multumesc ca ajuti la intregirea mea.
Pentru mine esti o piesa importanta din puzzle-ul ce-l construiesc de ceva timp.
Faci parte din mine ca vrei ca nu vrei nu e decizia ta ci a mea.
Azi, o ultima zi de brumarel...
Un nou strop de bruma se prelinge pe scoarta stejarului,ce-n fiecare an se inalta mai sus si mai sus...
Acest strop de bruma rodeste o noua frunza ce-l face si mai falnic si mai tanar...
Un vant puternic i-a rupt o ghinda, iar aceasta si-a facut cuib in sufletul meu.
N-a durat mult si samanta a germinat, iar embrionul ei este dragostea ce-i da sufletului melodie sa danseze si-l face sa vibreze.
Poate fulgul ce se va aseza pe bobocu-mi uscat la radacina, topindu-se va da o noua floare, ce-as vrea sa zboare , sa se cuibareasca in sanul tau, sau, mai bine, m-as transforma eu in Degetica,si-as calatorii pe-o cioara si m-as adapostii in palmele tale...
M-ai primii?...
3.El
Incepuse sa se urasca.
Devenise obsedat de ea,o iubea,o dorea, "canta" dupa placul ei.
Vorbeau de putin timp.
Credea ca stie ce face,dar ea domina cu lacrimile si vocea ei.
Se calma cand o suna,cand ea-i radea in urechi; ar fi vrut sa-i rada toata viata ce-o mai avea...
O dorea zambitoare,trista...o vroia toata,toata! Insa ei incepu sa nu-i mai pese de la un timp...cel putin asa credea el.
Ii dorea trupul. Tineretea ei il imbata,facandu-l s-o doreasca mai aprins.
De multe ori o amagea,nu-i spunea concret ce simte. Ii purta o dragoste impulsiva. Cu toate acestea se controla,fiind ft patern in acele momente... dar se saturase!
Credea ca ea se joaca. Gresea, era doar mai cumpatata ca el.
El se razvratea, dar trebuia sa lase dupa ea,deoarece era prea nebun.
Nu-si daduse seama c-o iubeste intr-atat,incerca sa ascunda ceea ce simtea,dar dadea pe dinafara; ranind-o sau ridicand-o pe un piedestal.
Mereu statea si incerca sa-si reaminteasca toate ingrijorarile ei si dragostea cu care-l "cocolosea".
Deja era iun drog pt el partea ei dulce si indragostita. Insa de la o vreme, ea incepu "sa-si arate coltii".
Gelozia crestea,se transforma in ura.
Vroia s-o manance, sa fie-n el. Doar asa putea sigur...!
joi, 9 decembrie 2010
Poezia ei (femeia)
Soapte
Asteapta-ma intre apus si rasarit,
intre apa si cer
intre nori si pamant!
pulberi de vant
voi fi
purtandu-te
prin vis
pan' la infinit!...
5. Poezia lui
Isi lasase capul in maini.
O farama
din vechea teama
s-a trezit din nou.
A intrat ca o umbra,
patrunsese in aceasta imagine
si o spulbera.
Parca i se scursese
tot sangele din vene.
Noaptea
se tot foia nelinistit
cu pleoapele de sus lasate.
In toamna ce-a inceput
sa scuture frunzele copacilor,
viata facuse sa-i apara riduri.
Si vocea ce taia ca o lama
in scurgerea timpului,
deveni o ... litanie.
2.Ea ca un copil
Iubire de copilIn baloane de sapun
sa se-mbratiseze-as vrea
viata mea cu (viata) ta
unite-ntr-un sarut
si pecetluite-n lut ...!
1. Inceputul
Mi-au ruginit florile obrajilor!
Cioburile-mi ştrangulate de atâta
frumuseţe
au pălit!
Atât de-nsingurată-n frumuseţe...!
Privirile-mi adânci fărâmiţate
s-au transformat in raze...!
Cioburile-mi ştrangulate de atâta
frumuseţe
au pălit!
Atât de-nsingurată-n frumuseţe...!
Privirile-mi adânci fărâmiţate
s-au transformat in raze...!
joi, 25 noiembrie 2010
Paralela intre mine si Cornel Botean-neterminat
Sarut
de Popa Evelyn
Doua petale de trandafir
Parfumate de bruma timpurie
Au cazut...!
Sarut
de Cornel Botean
ti-am furat rujul
de pe buze
hoteste
Libertate
de Cornel Botean
am pus mana pe tine
si te pastrez acum
in colivie
Libertate
de Popa Evelyn
Tanjesc dupa trupu-ti zvelt
asemeni pasarii din colivie...!
As vrea sa-mi creasca
aripi de serafim
si sa zbor
ca Ikar!
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
Dragoste tarzie-T.Arghezi
Da, te-as iubi cum ma iubesti si tu.
Inim-ar spune da, cugetul nu.
Te-ai asteptat valtoarea sa ma ia
Si sa ma arda in dogoarea ta.
De unde te-ai ivit sa ma-mpresori
Cu-atatea stele si cu-atati fiori?
Nu ti-ai dat seama, si de-abia
Vedeam si eu ca ai putea
Sa fii copila mea.
Simtirea dragostei, ades nebuna,
Razletele streine le-mpreuna,
Si varstele le face deopotriva.
Femeie patimasa, aprinsa, uscativa,
Esti tanara, trufasa si frumoasa.
Ma vrei al tau si-atat, si nu-ti mai pasa
De toti ai tai, de toti ai mei,
Jertifiti unei femei.
Ai vrut sa te desfaci dintre dantele,
Sa mi te dai ca versurilor mele.
Betia te prinsese de o data,
Si vreai sa fii a mea de tot si toata,
Calcand o pravila, uitand
Ca ai iesi din rand.
Si te-am facut sa suferi, stiu,
In ce aveai in tine mai zvacnit si viu.
M-am prefacut ca nu-nteleg,
Ca sa ramai ce esti, si eu intreg,
Si te-am jignit cu voie, sa ma ierti,
Poti sa blestemi si sa ma certi
Din departarea care iti ascunde,
Cu plansii ochi, si coapsele rotunde.
Inim-ar spune da, cugetul nu.
Te-ai asteptat valtoarea sa ma ia
Si sa ma arda in dogoarea ta.
De unde te-ai ivit sa ma-mpresori
Cu-atatea stele si cu-atati fiori?
Nu ti-ai dat seama, si de-abia
Vedeam si eu ca ai putea
Sa fii copila mea.
Simtirea dragostei, ades nebuna,
Razletele streine le-mpreuna,
Si varstele le face deopotriva.
Femeie patimasa, aprinsa, uscativa,
Esti tanara, trufasa si frumoasa.
Ma vrei al tau si-atat, si nu-ti mai pasa
De toti ai tai, de toti ai mei,
Jertifiti unei femei.
Ai vrut sa te desfaci dintre dantele,
Sa mi te dai ca versurilor mele.
Betia te prinsese de o data,
Si vreai sa fii a mea de tot si toata,
Calcand o pravila, uitand
Ca ai iesi din rand.
Si te-am facut sa suferi, stiu,
In ce aveai in tine mai zvacnit si viu.
M-am prefacut ca nu-nteleg,
Ca sa ramai ce esti, si eu intreg,
Si te-am jignit cu voie, sa ma ierti,
Poti sa blestemi si sa ma certi
Din departarea care iti ascunde,
Cu plansii ochi, si coapsele rotunde.
miercuri, 10 noiembrie 2010
Intinerire
Ea privea uimita,cum din pamantul negru al scalpului lui pe zi ce trecea inflorea cate-un ghiocel,alb ca spuma laptelui.
Prima data ea, cu maini grabite si naivitate de copil a vrut sa culeaga ghiocelul,dar bratul vanjos de agricultor o opri inainte ca sa apuce sa fure primul rod al muncii lui.
Pe zi ce trecea,vorba lui era tot mai inteleapta si glasul tot mai stins...ochii i se incetosau si mana-i tremura pe trupul zvelt al copilei lui.
-Ah, intinerind cu tine,tu vestejesti in zile,eu tot cresc...
Si el a crescut sub ochii ei catifelat de blanzi si ea i-a dat hrana de la sanu-i de para coapta,ea l-a acoperit tarziu in noapte cand se dezvelea prin somnu-i de prunc imbaiat. Ea, ca o mama prea frageda,el ca un copil gangav...
Profesorul
Ea, nu mai era ca anul trecut...nu-si mai dorea atingerea sau sarutarea lui...Totusi radea sufletu-n ea cand el, cu privirea-i cercetatoare o cauta. Si-o gasea mereu, fidela si atenta.
Ii placea s-o priveasca atunci cand ea nu-l vedea, cand era inconjurata de colegii ei si radea, iar rasul ei ii umplea portativul de panza al timpanului sau.
Anul trecut suferea din cauza lui. Si el observase asta,dar n-o crezuse pana nu i-o confirmasera si altii, crezand ca e o toana de-a fetei.
-Dom' profesor! se auzi vocea pitigaiata a unei fete.
-Ce?facu Iulian trezit din visare.
-Mai explicati odata problema?
Raspunsul fu clopotelul ce vesti vesel pauza.
"Unde era ea?!tipa gandul lui sugrumat de buzele stranse.".
Copiii parasira clasa zgomotos. Daria prietena Luciei isi lua alene ghiozdanul, ascunzand pachetul de tigari ce erau sa-i iasa din buzunarul hainei si dadu sa plece.
-Auzi,ce-i cu asta? facu el incruntandu-se.
Dariei ii statu inima-n loc. "Daca m-a vazut ratatul lumii? proasta de mine! Vai cum se uita la mine...ce sa-i zic?!" si-si curma gandurile intreband cu tupeu:
-Care?facu ea pe mirata.
-Colega ta.
Daria rasufla usurata.
-Lucia?continua ea curioasa.
-Da,da...
-E la spital,nu v-a spus Clara?
-Nu! si pleca din clasa.
Dupa o saptamana Lucia se intoarse la scoala unde fu primita cu calde imbratisari de catre colegele si prietenele ei. La ora nu-l privi de loc. Nici el nu se obosi s-o priveasca,ii era parca ciuda pe ea acum ca se intorsese.
-Novleanu,la tabla! se auzi poruncitor vocea lui Iulian.
Lucia se ridica din banca tremuratoare.
-Nu tu! facu acesta indignat.
Lucia isi ridica privirile din pamant cuvantand tare si apasat:
-Alta Novleanu nu este in clasa asta!
-Stai jos! 2!incheie el rece.
Lucia-l sageta cu privirea si-o uimi indiferenta cu care o privea el.
Ora continua intr-o atmosfera destul de incordata. Totusi odata cu clinchetul grabit al clopotelului totul se mai destinse.
-Domnule profesor,aveti ceva cu mine?facu ea bagandu-se-n fata lui.
Iulian o dadu la o parte, insa ea-l prinse de mana. In mintea celor doi incepura sa se deruleze imagini care fusesera ascunse pana acum:ea razand,el privind-o,el explicand, atent urmarit de privirile-i inteligente si visatoare,ziua in care el o trase de mainica,pieptul lui atingandu-se de capul ei,bratul sau pe umerii ei,lacrimile ei,sarutul...
Ea-si retrase sperios mana. El o privi in ochi ca alatadata,iar cele doua oceane de intuneric se prefacura-ntr-o noapte adanca...
-Ma bucur ca esti bine...Lucia...
marți, 26 octombrie 2010
Geana timpului
Timpul m-a pierdut
printre ceasornicele-i multicolore
ce-si torc ticairile
fiecare-n ritmul sau..
O clipa-i tineretea,
si doar un strop
din viata
ce alearga de nebuna
pe strazi...!
miercuri, 20 octombrie 2010
De-o viaţă
Aerul
strălucea de transparenţa
sufletului ce sfida moartea
abrutizată în pasiuni feroce
plutind pe o apă nemişcată
de starea de nelinişte şi neîncredere
a unei obişnuinţe îndelungate
de-o viaţă.
strălucea de transparenţa
sufletului ce sfida moartea
abrutizată în pasiuni feroce
plutind pe o apă nemişcată
de starea de nelinişte şi neîncredere
a unei obişnuinţe îndelungate
de-o viaţă.
P.S.Marius-Iulian Zinca
Rayle
te-ai născut tu,Rayle?
Sau o rază nuanţată de căldură
sărutând un bob de rouă
te-a zămislit?
Tu,Rayle vorbeşti o limbă
atât de străină de mine...!
Pe litere i-am bolborosit numele:
D.R.A.G.O.S.T.E.!
Tu ştii un singur verb,Rayle,
pe care-l foloseşti într-una:
"a iubi"!
Poate, într-o zi-ţi vei face timp
să mă-nveţi şi pe mine,
acestă limbă necunoscută
fiinţei mele de până acum!...
joi, 14 octombrie 2010
O alta femeie
Ochi plini de boală
Inimi de cerneală
Suflete mânjite
Minţi hăituite
Buchete ofilite
Iubiri mincinoase
Femei păcătoase!
luni, 11 octombrie 2010
joi, 7 octombrie 2010
Ploaie de toamna
El:Sa vi!
Ea:Cand?
El:Sa nu uiti!
Ea:Stai!alearga spre el si-l prinde de brat.
El:Ce e?
Ea:Nu m-ai sarutat de ramas bun!
El o saruta.
Ea:Mai vreau odata!
O mai saruta odata.
Ea: Atunci...si-si lasa capul in pamant. Pe curand!
El zambi.Ploaia incepe...
Acelasi el...plange...asteapta...sa vina... ...dar ea?
ea a plecat cu ploaia...!
miercuri, 6 octombrie 2010
Sarutul otravit
Cand ma gandesc cu cata tandrete ii saruti fruntea, ma sufoc in venin...
Am ajuns sa ma sarcabesc pe mine insami!"
El se apropie de fiinta ce zacea in convulsii pe gresia uda,o ridica in brate,ii sterse ochii plini de lacrimi si-i saruta fruntea dragastos...
-Te urasc... suiera ea...
El zambi...
-Gelozia te-a transformat intr-un demon,un demon brun si atat de frumos,un demon cu chip de inger...
Il impinse cazand peste el.Incepu sa-l loveasca ,sa-l zgarie, sa tipe...
El se lasa ranit,jignit...
Merita....sau cel putin asa credeau ei doi...
Merita....sau cel putin asa credeau ei doi...
Ea il iubea de mult,de la inceput,nu stia de el o iubeste sau nu,el nu-i spusese nicicand ce simte,se ascundea mereu,o lasa pe ea sa ghiceasca ce gandeste si ce simte...
Iubirea lor...oare o pot numi iubire? e mai mult un amalgam de trairi,de senzatii...un amalgam neomogen ...
existau ei oare? El spunea uneori: NOI....
Ea mereu il contrazicea,apoi ii mangaia parul abia pudrat de sarutul iernii,radea si se lasa adormita de bratele lui...
Nu erau mereu asa,de multe ori ea pleca de langa el zile,saptamani...apoi revenea parca mai trista de fiecare data...
El o astepta mereu...iar acum pe cand se intorcea cu lacrimi in ochi,dupa ce se lasa imbratisata ii sopti:
-N-ai vrea sa mori?
-Cu tine,as muri oricum si oricand...
Seara pe cand el dormea ii turna in gura veninul leandrului alb,il saruta sorbind si ea licoarea mortii,apoi se aseza cu capul pe pieptul lui...
"...Ce frumosi sunt ei dormindu-si somnul de veci..."
marți, 5 octombrie 2010
...sfarsit?!
-lui P.-
El:Aici!
Ea:Cand?
El:Maine!
Ea:De ce?
El:Pentru ca...vreau sa te vad!
Ea:Bine...
El:Nu te bucuri?!
Ea:Deloc...
El:Atunci...
Ea:Ce?
El:Adio...!
Ea:Nu pleca!
El:De ce?
Ea:Pentru ca...
El:Deoarece?!
Ea:...te...iubesc...!
Efemer
Mi-aduc aminte,
Stateam aici
Te asteptam...
Tu intarziai sa vii
cu fiece clipa,
cu fiece pas,
cu fiece anotimp...
Si n-ai mai venit!...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
