Dragoste tarzie-T.Arghezi

Da, te-as iubi cum ma iubesti si tu.
Inim-ar spune da, cugetul nu.
Te-ai asteptat valtoarea sa ma ia
Si sa ma arda in dogoarea ta.
De unde te-ai ivit sa ma-mpresori
Cu-atatea stele si cu-atati fiori?
Nu ti-ai dat seama, si de-abia
Vedeam si eu ca ai putea
Sa fii copila mea.
Simtirea dragostei, ades nebuna,
Razletele streine le-mpreuna,
Si varstele le face deopotriva.
Femeie patimasa, aprinsa, uscativa,
Esti tanara, trufasa si frumoasa.
Ma vrei al tau si-atat, si nu-ti mai pasa
De toti ai tai, de toti ai mei,
Jertifiti unei femei.
Ai vrut sa te desfaci dintre dantele,
Sa mi te dai ca versurilor mele.
Betia te prinsese de o data,
Si vreai sa fii a mea de tot si toata,
Calcand o pravila, uitand
Ca ai iesi din rand.
Si te-am facut sa suferi, stiu,
In ce aveai in tine mai zvacnit si viu.
M-am prefacut ca nu-nteleg,
Ca sa ramai ce esti, si eu intreg,
Si te-am jignit cu voie, sa ma ierti,
Poti sa blestemi si sa ma certi
Din departarea care iti ascunde,
Cu plansii ochi, si coapsele rotunde.

Intinerire

Ea privea uimita,cum din pamantul negru al scalpului lui pe zi ce trecea inflorea cate-un ghiocel,alb ca spuma laptelui.
Prima data ea, cu maini grabite si naivitate de copil a vrut sa culeaga ghiocelul,dar bratul vanjos de agricultor o opri inainte ca sa apuce sa fure primul rod al muncii lui.
Pe zi ce trecea,vorba lui era tot mai inteleapta si glasul tot mai stins...ochii i se incetosau si mana-i tremura pe trupul zvelt al copilei lui.
-Ah, intinerind cu tine,tu vestejesti in zile,eu tot cresc...
Si el a crescut sub ochii ei catifelat de blanzi si ea i-a dat hrana de la sanu-i de para coapta,ea l-a acoperit tarziu in noapte cand se dezvelea prin somnu-i de prunc imbaiat. Ea, ca o mama prea frageda,el ca un copil gangav...

Mare i-a fost mirarea cand, intr-o zi langa trupu-i abia trezit a gasit un morman de ghiocei...si ei i-au zambit cum ii zambea el...!

Profesorul

Ea, nu mai era ca anul trecut...nu-si mai dorea atingerea sau sarutarea lui...Totusi radea sufletu-n ea cand el, cu privirea-i cercetatoare o cauta. Si-o gasea mereu, fidela si atenta.
Ii placea s-o priveasca atunci cand ea nu-l vedea, cand era inconjurata de colegii ei si radea, iar rasul ei ii umplea portativul de panza al timpanului sau.
Anul trecut suferea din cauza lui. Si el observase asta,dar n-o crezuse pana nu i-o confirmasera si altii, crezand ca e o toana de-a fetei.
-Dom' profesor! se auzi vocea pitigaiata a unei fete.
-Ce?facu Iulian trezit din visare.
-Mai explicati odata problema?
Raspunsul fu clopotelul ce vesti vesel pauza.
"Unde era ea?!tipa gandul lui sugrumat de buzele stranse.".
Copiii parasira clasa zgomotos. Daria prietena Luciei isi lua alene ghiozdanul, ascunzand pachetul de tigari ce erau sa-i iasa din buzunarul hainei si dadu sa plece.
-Auzi,ce-i cu asta? facu el incruntandu-se. 
Dariei  ii statu inima-n loc. "Daca m-a vazut ratatul lumii? proasta de mine! Vai cum se uita la mine...ce sa-i zic?!" si-si curma gandurile intreband cu tupeu:
-Care?facu ea pe mirata.
-Colega ta.
Daria rasufla usurata.
-Lucia?continua ea curioasa.
-Da,da...
-E la spital,nu v-a spus Clara?
-Nu! si pleca din clasa.
Dupa o saptamana Lucia se intoarse la scoala unde fu primita cu calde imbratisari de catre colegele si prietenele ei. La ora nu-l privi de loc. Nici el nu se obosi s-o priveasca,ii era parca ciuda pe ea acum ca se intorsese.
-Novleanu,la tabla! se auzi poruncitor vocea lui Iulian.
Lucia se ridica din banca tremuratoare.
-Nu tu! facu acesta indignat.
Lucia isi ridica privirile din pamant cuvantand tare si apasat:
-Alta Novleanu nu este in clasa asta!
-Stai jos! 2!incheie el rece.
Lucia-l sageta cu privirea si-o uimi indiferenta cu care o privea el.
Ora continua intr-o atmosfera destul de incordata. Totusi odata cu clinchetul grabit al clopotelului totul se mai destinse.
Profesorul iesi furtunos din clasa.Lucia, mai horatarata ca oricand pleca pe urmele lui.
-Domnule profesor,aveti ceva cu mine?facu ea bagandu-se-n fata lui.
Iulian o dadu la o parte, insa ea-l prinse de mana. In mintea celor doi incepura sa se deruleze imagini care fusesera ascunse pana acum:ea razand,el privind-o,el explicand, atent urmarit de privirile-i inteligente si visatoare,ziua in care el o trase de mainica,pieptul lui atingandu-se de capul ei,bratul sau pe umerii ei,lacrimile ei,sarutul...
Ea-si retrase sperios mana. El o privi in ochi ca alatadata,iar cele doua oceane de intuneric se prefacura-ntr-o noapte adanca...
-Ma bucur ca esti bine...Lucia...