Isi lasase capul in maini.
O farama
din vechea teama
s-a trezit din nou.
A intrat ca o umbra,
patrunsese in aceasta imagine
si o spulbera.
Parca i se scursese
tot sangele din vene.
Noaptea
se tot foia nelinistit
cu pleoapele de sus lasate.
In toamna ce-a inceput
sa scuture frunzele copacilor,
viata facuse sa-i apara riduri.
Si vocea ce taia ca o lama
in scurgerea timpului,
deveni o ... litanie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu